Ceramica neagră din Marginea - Rodul mâinilor dibace

La aproximativ 9 km vest de oraşul Rădăuţi, de-a lungul pârâului Suceviţa se află comuna Marginea.  
În această comună se găseşte ceramica neagrã pentru care Marginea este cunoscutã în lumea întreagă. 

Încă din epoca bronzului se practică în această comună o îndeletnicire ce de-a lungul timpului a început sa fie uitată: modelarea lutului.

De vină este şi perioada comunistă în care era interzisă deţinerea unei roate a olarului. Pe atunci olăritul era practicat pe ascuns, iar când cei de la conducere din perioada respectivă au decis sa profite de această îndeletnicire în scop propagandist au decis automatizarea unei îndeletniciri care de mii de ani se realiza într-un singur scop: manual. Din acel moment mulţi olari s-au reprofilat pe alte meserii plecând la oraş.

De aceea, din păcate, această ceramică unicată în lume mai este realizată în prezent doar în atelierele de olãrit ale familiei Magopãţ. 

“Meşteşugul realizării acestei ceramice este transmis din generaţie în generaţie. Am învăţat de mic această meserie care imi place foarte mult.” – ne spune Corneliu Magopăţ. 

Atracţia acestei ceramici constă nu numai în culoarea neagră unică în lume dar mai ales în faptul că toate fazele de execuţie sunt exclusiv manuale. Culoarea neagră a ceramicii din Marginea este unică în lume şi prin faptul că este o culoarea naturală. La obţinerea ei nu se folosesc vopseluri sau coloranţi.

„Asta este ceea ce atrage în primul rând turiştii. Vin străini şi se minunează cum din măinile unui olar ies nişte obiecte aşa cum vedeţi şi aici extraordinare.” – mai spune Corneliu Magopăţ.

Arătându-ne un astfel de obiect domnul Corneliu Magopăţ ne prezintă principalele etape din realiazea acestei ceramice.

„În primul rând se extrage argila de undeva dintr-un deal de aici din apropierea comunei noastre. La această etapă participă toţi membrii familiei.

Se dă printr-o presă, acesta fiind singurul procedeu care se efectuează cu o maşinărie fiindcă argila noastră trebuie să fie fără piatră şi fără rădăcini. Să nu aibă impurităţi că dacă ar avea piatră ne-am lovi la măini şi n-am putea face vasul propriu zis şi dacă ar avea rădăcini în momentul în care este băgat la cuptor şi este ars la 800⁰  ar crăpa. Lemnul arde la temperatură foarte mare”. – ţine să ne precizeze domnul Corneliu Magopăţ şi suntem invitaţi în atelierele de olarit unde avem prilejul să vedem meşterii olari în timp ce realizează adevărate minuni din lutul umed.

„Lucrul la roată. În primul rând cel mai greu procedeu este acela de a centra bucata de argilă. Este foarte greu. Se învaţă în aproximativ 6 luni. Să centrezi bucata de pământ fără sa se mişte nici în stânga şi nici în dreapta. Dupa aceea este greu să înalţi bucata de argilă, să fie de formă cilindrică. Eu de exemplu lucrez de la vârsta de 7 ani aflându-mă în familie de olari jucându-mă la început am învăţat tainele meseriei aşa încetul cu încetul. O să vedeţi meşterii olari. Lucrăm doar în familie. Unchii mei lucrează de aproximativ 40-45 de ani deci au experienţă foarte mare în acest domeniu.

Am rămas impresionat de dibăcia mâinilor care în doar 5 minute realizează adevărate obiecte de artă. De la banalele oale şi vaze de lut la ceşti, ulcioare şi coşuleţe frumos modelate.

După modelarea la roată produsele sunt scoase afară la uscat, urmează procesul de uscare care vara îl facem afară la razele soarelui. Pe tinp de iarnă îl facem înăuntru. Îl punem pe nişte rafturi şi de la temperatura sobei la care dăm drumul în interiorul atelierului acestea se usucă. Timpul de uscare: pe timp de vară aproximativ 2 săptămâni. Pe timp de iarnă fiindcă nu putem să le scoatem afară procesul de uscare durează 3 săptămăni jumătate sau chiar 4 săptămâni.” – şi suntem invitaţi în atelierele de olărie unde avem prilejul să admirăm produsele dibacilor mâini de olar puse la uscat pe rafturi.

Aici ni se explică importanţa femeilor în acest meşteşug. „Dupa acest proces de uscare urmează finisarea şi decorarea care se face de către femei, ele se pricep la acest lucru mai bine. Se fac diferite forme tradiţionale.” Rolul femeilor este vital pentru că finisarea şi decorarea ceramicii dim Marginea este unul din aspectele pentru care această ceramică este foarte căutată de turişti si nu numai. 

Bineînţeles că după toate aceste etape premergătoare obţinerii produsului finit urmează etapa de foc în urma căreia apare ceea ce noi numim Ceramica neagră de Marginea.

Prin bunăvoinţa domnului Corneliu Pogovăţ ni se relevă secretul obţinerii acestei culori negre pentru care această ceramică este atât de cunoscută.

“După aceasta se bagă la cuptor. Aici la cuptor întradevăr este ceea ce noi spunem unic pentru că noi nu colorăm ceramica ci doar prin ardere obţinem culoarea neagră sau roşie, după cum dorim. O să vă spun secretul culorii negre: Oalele sunt arse timp de 8 ore, după ce se luminează le băgăm în cuptor până la apus. Cuptoarele fiind de formă conică se bagă în cuptor raft după raft, 5 sau 6 rafturi, depinde. Sunt arse timp de 8 ore timp în care temperatura în cuptor ajunge la 800⁰. Aici are loc primul proces de ardere cu oxigen. După aceste 8 ore cuptorul este închis ermetic şi are loc o a doua ardere , cea fără oxigen, 24 de ore. În acest timp de 24 de ore fumul rămas de la lemnele care mai sunt în interiorul cuptorului se impregnează în vase de aici şi culoarea neagră. Fumul fiind din lemn de răşinoase scot mult fum şi astfel noi obţinem culoarea neagră. Dacă vrem să oţinem culoarea roşie după acele 8 ore de ars cu oxigen lăsăm cuptorul deschis.”

Privind obiectele de ceramică de culoare neagră sau roşie, nu-ţi vine sa crezi că această culoare atât de puternică şi strălucitoare este realizată doar de puterea naturală a focului şi de fumul produs de lemnele răşinoase.

Întradevăr atracţia turiştilor pentru această ceramică neagră este justificată şi pe drept cuvânt  ceramica poate fi considerată „aurul produs de mâini dibace”.

Articol publicat si in revista "Vacante la Tara" Nr. 65, Anul 6, Mai 2009, pag 19-20